Unul dintre motivele pentru care am ales să vizitez Costa Rica, au fost vulcanii săi. Costa Rica găzduiește peste 200 de structuri vulcanice, multe dintre acestea fiind încă nedescoperite și ascunse de pădurile tropicale dense. Destul de mișto, nu?
Toți acești vulcani se găsesc de-a lungul centrului țării, pe ceea ce este cunoscut sub numele de Arcul Vulcanic din America Centrală . Această zonă are cea mai mare densitate de vulcani din orice altă parte a lumii și se întinde din Mexic până în Panama. Datorită numeroaselor erupții din ultimele milenii, solul din Costa Rica este bogat în multe minerale și este foarte fertil. La rândul său, această fertilitate a contribuit la împădurirea densă și verde, care susține o multitudine de specii de păsări și faună sălbatică.
Cei cinci vulcani activi și cei mai populari din Costa Rica sunt Poas, Arenal, Rincon de la Vieja, Irazu și Turrialba. Al șaselea este Miravalles, dar nu este atât de popular.
Vulcanul Poas
Aflat la 2.697 de metri, vulcanul Poas este cel mai bine cunoscut pentru lacul său acid albastru, care are, de altfel, și unul dintre cele mai mari cratere din lume, cu un diametru uimitor de 1,5 km. Poas este și unul dintre cei mai mari vulcani activi din lume (ultima erupție în 2017), cu emisii de sulf, fumarole active și două lacuri de cratere. Lacul de nord, numit Laguna Caliente (laguna fierbinte) este unul dintre cele mai acide lacuri din lume, în contrast direct cu Lacul Botos, cel sudic, care este rece, limpede și înconjurat de frumusețea pădurii de nori.
Parcul Național Vulcanul Poas este situat la 1h30 de capitala San Jose și este deschis în fiecare zi de la 8:00 la 16:00, iar biletele costă 15 USD pentru adulți și 5 USD pentru copii . Atenție! Va trebui să îți faci dinainte o rezervare online, prin intermediul site-ului SINAC, pentru a putea vizita vulcanul, deoarece doar un număr limitat de turiști este permis la crater pe un anume interval orar. Verifică dacă sunt locuri libere, pentru că la față locului nu este semnal bun și nu vei putea cumpăra biletul de altundeva.
Citisem eu că pentru a evita norii care tind să acopere vulcanul după-amiaza târziu, trebuie să alegem o zi însorită și să urcăm cât mai devreme posibil. “Norii încep să se formeze peste vârful muntelui în fiecare zi, începând cu ora 9 dimineața, și devin suficient de groși pentru a ascunde vederea craterului vulcanului.” Deci ne-am trezit devreme și cu rezervarea pentru grupul de la ora 8:20, am plecat în grabă din capitala San Jose spre Parcul Național Poas. Era senin, pe drum a ieșit și soarele, eram super entuziasmați că vom vedea vulcanul.
Am ajuns exact la 8:20 la ghișeul unde se verificau biletele și am mai plătit 2750CRC (aprox 4 Euro) pentru parcare. Am putut observa câteva mașini în fața noastră care au făcut cale întoarsă, semn că nu aveau biletele cumpărate. Citisem că trebuie să ajungi exact când ai ora pe bilet, pentru că va trebui să mergi la un scurt video scurt despre siguranță și doar apoi vei putea urca pentru 20 de minute la vulcan. Trebuie să știi că dacă există gaze dăunătoare excesive în mediu, personalul parcului național va închide temporar sau permanent zona până când este sigur de vizitat. La fața locului lucrurile au stat altfel pentru noi. Nu am asistat la nici un video, ci am putut urca către puntea de observație a craterului. Ne făcusem griji degeaba că trecuse ora de pe bilet. Nimeni nu ne-a mai întrebat nimic despre bilete odată ce am trecut de ghișeu.
Și am pornit noi voioși pe traseu (eu pe cât se poate cu spatele meu suferind), doar că pe măsură ce urcam, eram tot mai surprinși de ceața dimprejurul nostru. Traseul este unul ușor de parcurs, pe un drum asfaltat prin pădurea de nori minunată, plină de flori sălbatice. În cei 700m pe care i-am parcurs, am sperat să nu fie chiar așa de gravă situația, dar odată ajunși la platforma de observare, nu am văzut mai nimic, vulcanul fiind acoperit de ceață.
Pentru asigurarea siguranței, la punctul principal de observare există un sistem de semafor . Dacă nivelul gazului crește la un nivel nesigur, luminile vor clipi roșu. De asemenea, poate exista o alarmă sau un anunț de părăsire imediată a zonei. În cel mai rău caz al unei erupții neașteptate, există mici buncăre de beton pentru a vă proteja de resturile vulcanice. Interesant este că, în jurul punctului de belvedere, veți găsi cercuri galbene pictate pe pământ. Acestea indică deteriorarea punctului de vedere care a avut loc în timpul erupțiilor vulcanice violente. Este cu siguranță un memento blând că sunteți într-adevăr lângă un vulcan activ!
Am stat acolo peste 1 oră și ceața devenea tot mai deasă, în loc să se risipească. Eu personal am fost super dezamăgită și nu am vrut să accept situația, iar Gabi după încă ceva timp a insistat să plecăm. Din cauza expunerii la gaze vulcanice citisem că nu vom avea voie să stăm foarte mult în zona aceea, dar sincer pe noi nu ne-a anunțat nimeni nimic legat de acest lucru. Am coborât până la centrul de vizitare și am hotărât să stăm puțin, pentru că jos era deja soare și am intrat pe wifi-ul de acolo, ca să urmărim camerele online de la platforma de observare. După vreo 10 minute, am avut impresia că ceața se mai ridică, așa că ne-am grăbit înapoi pe traseu. Când am ajuns părea că ceva se întrevede, iar după alte câteva minute, am început să vedem lacul și craterul. Am avut un noroc enorm și eu m-am bucurat ca un copil, când am reușit să vedem totul clar preț de câteva minute. Mediul de junglă care înconjoară vulcanul Poas se arată într-o splendoare de verde intens care contrastează cu ariditatea și aciditatea craterului. Este cu adevărat o imagine ce îți va rămâne pe retină.
Este nevoie de aproximativ două ore pentru a parcurge toate potecile bine marcate din parc. Aceste trasee te duc în zonele împădurite ale muntelui unde vei putea observa sisteme ecologice unice. Traseul Laguna Botos este deschis pentru a oferi vizitatorilor o privire suplimentară asupra unui lac crater inactiv. Dacă vrei să ajungi doar până la laguna, vei continua 750m pe un alt drum, dar întregul traseu este de 2,8 km. Noi nu l-am mai parcurs din lipsă de timp, având și alte activități programate în acea zi, dar și din cauza că atunci eu nu eram în stare să merg într-o drumeție mai lungă.
Plănuisem să stăm la vulcan vreo oră și am plecat în jur de ora 11:30. Dacă nu ați văzut niciodată un vulcan activ până acum, merită să vizitați acest parc național. Concluzia mea e că nu te poți baza pe nimic când îți dorești să ajungi la vulcanul Poas și e bine să îți planifici să rămâi mai mult timp în zonă. Pe măsură ce am coborât din zona vulcanului, vremea se arăta tot mai frumoasă, iar priveliștile erau de poveste.
Dacă îți plac căpșunile cum îmi plac mie, atunci ai noroc, pentru că această zonă din Costa Rica este renumită pentru căpșunile delicioase. Pe drumul, vei întâlni niște tarabe pe marginea drumului care vând căpșuni. Trebuie neapărat să te oprești și să le încerci. De asemenea, poți cumpăra alte delicatese unice de la vânzători, cum ar fi faimoasa brânză Palmito din zonă.
Dacă ai impresia că doar ceața de la vulcanul Poas ne-a creat probleme, urmărește viitoarele postări, să vezi cum am plătit o cazare cu vedere la vulcanul Arenal și nu l-am văzut deloc! 
Sper că această poveste ți-a făcut poftă de Costa Rica. Dacă ai nevoie de o ofertă personalizată, poți să îmi scrii pe contact@travelarhitect.ro.